Imi place sa scriu povesti.Am un cufar plin de imaginatie si vise.La inceput am crezut ca doar desenele sunt de vina,faptul ca eram foarte copilaroasa,daca as da timpul inapoi nu m-as recunoaste.M-am schimbat mult,multi zic ca sunt mult mai matura pentru varsta mea,altii zic ca sunt dura si plina de rautate,dar eu doar de un singur lucru sunt singura ca m-am schimbat in bine si ca urmeaza o etapa importanta in viata mea plina de experiente noi,pline fie de bucurie fie de durere.Nu stiu si nici nu veau sa stiu,dar totusi tot timpul ma intreb si doresc viitorul,desi ar trebui sa traiesc cu mintea in present.Pur si simplu nu pot.Nu e o chestie de precum naivitatea sau modul de a fi copilaros,ci e la fel cum este imaginatia mea,care a fost neintamplatoare,lucru ce mi-am dat seama la 14 ani cand am inceput sa scriu prima data.
O alta problema care ma framanta este cea a timpului.Abia anul acesta mi-am dat seama cat de crunt este si cat de repede se scurge ca nisipul intr-o clepsidra.Mereu astept acel moment din viitor,ca de exemplu absolvirea mea si acesta trece foarte repede cat a-i clipi din ochi.
Timpul trece,totul trece,iar in final raman doar niste amintiri prafuite.Nimic nu e vesnic,doar amintirile sunt vesnice mereu in sufletul nostru.Nu poti sa te bazezi niciodata pe nimic.E un risc prea maret pentru cei slabi.Prietenia e de fapt dusmanie si invidie de cele mai multe ori,iar iubirea…off…iubirea e efemera,e un venin dulce ca mierea,viclean ca un sarpe,care in orice moment isi poate arata ghiarele si te poate sfasia intr-o secunda.Doar amintirile reprezinta un loc de refugiu,o secunda de detasare,de placere.Nimeni nu ti le poate controla sau distruge,ci doar tu.
Niciodata nu trebuie sa intoarcem spatele trecutului,oricat de dureros ar fi fost acesta.Poate ca intr-o zi,vom putea invata ceva din acele dureri,indifirent cat de banale au fost acestea.
Cele mai frumoase amintiri ale unei persoane,sunt amintirle legate de copilaria acestuia.Mintea noastra,era pe-atunci,plina de tinuturi fantastice,unde ne construiam propriile regate,inconjurate de pomi,ce aveau drept podoabe,cele mai iubite dulciuri,acadelele.Locul de joaca perfect erau norisorii de vata de zahar cu diferite arome.Acesta era doar visul fetitelor.Visul baieteilor era sa se lupte si ei pe un taram magic,plin de cavaleri,ce purtau armuri stralucitoare si detineau cei mai mandri si mai frumosi cai.Visau sa se lupte cu cei mari dragoni.Altii visau sa devina piloti de curse,facand intreceri,alaturi de parintii sau prietenii lor.
De fiecare data ne faceam putin timp,pentru prietenele noastre cele mai bune desenele animate.
Chair acum cateva zile,vizionam cateva videoclipuri pe internet si din intamplare am dat peste un film de desene animate,intitulat ,,Virgul ‘’ .Acel desen era preferatul meu cand eram mica.Mereu am fost amuzata,de bebelusul,care facea mereu cate o boacana,dar atunci cand era strigat de mamica lui,se intorcea de indata in patut.Intotdeauna am fost fascinata de desenele animate cele vechi,deoarece am crescut cu ele si le voi purta mereu in inima.
Odata cu venirea lui 15 septembrie,toate scolile isi primeau din nou pe bancile lor,prichindeii,dornici sa invete cat mai multe lucruri,despre lumea in care au pasit.
Sunt multe etape ale acestei vieti,care uneori sunt trecute cu greu,dar intr-un final au avut un sfarsit fericit.
Dupa cum am spus,cele mai frumoase amintiri,le-am impartit in copilarie,atunci cand nu stiam ce este cu adevarat viata si eram preocupati doar de jucarii.
Unii dintre noi,doresc ca acel copil,copilul din ei sa nu ,,moara ‘’ niciodata si sa-l pastreze undeva in adancul inimii.
Adolescenta este o a doua etapa,frumoasa prin care trecem cu totii.
Atunci,intram intr-o alta etapa,numita liceu.
Aici,avem parte de prima iubire,primul sarut,poate chiar si prima suferinta in dragoste.Nicodata stim ce ne dorim,dar fara sa vrem mergem direct la tinta.
Clipele petrecute alaturi de colegii nostrii de clasa,vom ramane mereu amintiri care nu vor muri niciodata.Intotdeauna cei mai in varsta au dreptate :anii de liceu sunt cei mai frumosi ani din viata noastra.
Timp, incotro mergi
Spre ce meleaguri noi,grabit alergi
Cum,potzi intr-o zi
Sa schimbi in oameni mari nishte copii?
Azi, in pod pitit
Sta ursuletzul carn
Ieri mult iubit
Shi, vrei ori nu vrei,
Anii de scolala, vezi, se duk shi ei
Ani de liceu cu emotzii la romana
Scumpii ani de liceu cand la mate dai de greu
Ani de liceu cand tzii soarele in mana
Si te crezi legendarul Prometeu
Ani de liceu cand se-ntampla-o tragedie
Fiindca el te-a zarit
La un film cu alt baiat
Anii de liceu impletind cu poezie
Tot ce ai tu mai bun mai curat
Ani...ani de liceu
Timp nu fi hain
Sa mai fim liceeni, macar putzin
Nu goni grabit
Anii de aur ce ne-ai daruit
Ani de liceu cu prietenii pe viatza
Scumpii ani de liceu tzii vei aminti mereu
Ani de liceu enigmatica prefetza
La romanul ce e doar al meu
Ani de liceu cand in recreatzia mare
Te ascunzi ca sa potzi inc-o data repeta
Ani de liceu cand o ora-un an itzi pare
Fiindca stii ca te va asculta
Ani de liceu cu emotzii la romana
Scumpii ani de liceu cand la mate dai de greu
Ani de liceu cand tii Soarele in mana
Si te crezi legendarul Prometeu
Ani de liceu cand se-ntampla o tragedie fiindca el te-a zarit la un film cu alt baiat
Ani de liceu impletind cu poezie
Tot ce ai tu mai bun mai curat
Ani......ani de liceu...
ani.......ani de lïceu...
Si…in final…vine si despartirea de liceu si pornirea spre drumul maturitatii,un drum uneori anevoios,in care trebuie sa luptam pentru drepturile noastre de a avea o viata decenta si plina de fericire.
Cine spunea ca viata nu poate avea partile ei frumoase?
